Cabinet Psihologic
Copilul tău la școală: când are nevoie de sprijin psihologic
Perioada de back to school arată cam la fel în majoritatea caselor: ghiozdane noi, un orar lipit pe frigider și o încordare pe care nimeni nu o numește cu voce tare. Copilul se trezește greu, devine iritabil seara și spune că îl doare burta exact la șapte și douăzeci. Iar tu te întrebi dacă e doar oboseala de septembrie sau e ceva ce merită privit mai atent.
Întrebarea e bună și merită un răspuns onest. De cele mai multe ori este adaptare, iar primele săptămâni rezolvă singure ce pare acum alarmant. Uneori însă nu este, iar diferența dintre cele două situații nu se vede cu ochiul liber. Exact aici ajută un psiholog: nu să pună o etichetă pe copilul tău, ci ca să te ajute să deosebești o perioadă grea de o dificultate care se instalează.
Ce cere, de fapt, revenirea la școală
Pentru un copil, back to school nu înseamnă doar reluarea orelor. Înseamnă trecerea peste noapte de la un mediu cu cerințe minime la unul care îi solicită simultan atenția, autocontrolul, răbdarea și relațiile cu ceilalți. E un efort real, iar consecințele lui apar de obicei acasă, nu în clasă: crize la întoarcere, oboseală disproporționată, plângeri fizice duminică seara. Majoritatea dificultăților școlare de la început de an sunt exact asta: costul unei tranziții, nu semnul unei probleme.
Reperul practic e simplu. Dacă intensitatea scade vizibil de la o săptămână la alta, e adaptare și nu ai nevoie de nimic în plus. Dacă după patru–șase săptămâni lucrurile arată la fel sau mai rău, dificultățile școlare nu mai țin de tranziție și merită o discuție cu un psiholog specializat. Un sprijin psihologic cerut devreme este aproape întotdeauna mai scurt și mai simplu decât unul cerut peste un an, când tiparul s-a fixat deja.
Ce face un psiholog și ce nu face
Un psiholog nu dă meditații și nu ține locul învățătoarei. Se ocupă de ce se întâmplă în interiorul copilului atunci când școala devine grea: anxietatea de separare (anterioară despărțirii de părinte), atenția care nu se lasă prinsă, motivația care se stinge lună după lună, încrederea erodată de o situație de bullying. Evaluarea pornește de la o discuție cu tine, continuă cu întâlnirea cu copilul (prin joc și desen, la vârstele mici) și se încheie cu un plan concret, nu cu un diagnostic pus pe masă.
Multe dintre dificultățile școlare pe care le vedem în cabinet au cauze care nu se bănuiesc de acasă: un somn insuficient care imită perfect neatenția, o dificultate de citire nedepistată, o anxietate care ocupă exact resursele de care copilul ar avea nevoie la ore. De aceea orice formă de sprijin psihologic serios începe cu o evaluare, nu cu o soluție. Și tot de aceea două comportamente identice la clasă pot cere intervenții complet diferite.
Găsește situația care seamănă cu a ta
La Clinica Blue am pregătit pentru această perioadă de back to school șase tematici dedicate celor mai frecvente situații cu care vin părinții la începutul anului școlar. Fiecare îți explică ce se întâmplă cu copilul, ce poți face acasă începând de mâine și în ce moment merită cerut sprijin psihologic de specialitate. Alege subiectul care seamănă cel mai bine cu ce trăiți voi acum.
Dacă niciunul nu se potrivește exact sau dacă simți nevoia să vorbești cu cineva înainte de a lua o decizie, o ședință inițială este cel mai bun punct de plecare. Un psiholog cu formare în psihoterapie cognitiv-comportamentală îți poate spune, după o singură întâlnire, dacă ai motive reale de îngrijorare sau dacă e vorba de o adaptare care își urmează cursul.
În luna septembrie, în cadrul programului Back to School, prima ședință de consiliere pentru părinți costă 220 de lei (în loc de 260).
Programarea se face online, în câțiva pași - aici.
„De ce copilul meu nu e atent la școală?” - 6 explicații pe care le verificăm înainte de a vorbi despre ADHD
„Visează la ore." „Nu termină nimic."
Înainte de a vorbi despre ADHD, sunt șase explicații pentru care copilul nu e atent la școală: de la somn insuficient la o dificultate de citire nedepistată.
Clasa pregătitoare: pregătirea emoțională contează mai mult decât literele
Știe literele. Numără până la 100. Dar plânge când pierde la un joc, nu îndrăznește să ceară la toaletă și obosește după 20 de minute de activitate. Adaptarea la clasa pregătitoare ține de maturitate emoțională, nu de alfabet: ce înseamnă cu adevărat „pregătit" și când merită o evaluare.