top of page

Întrebat cum te simți, răspunzi „bine, mă descurc". Spui asta de ani de zile. Afli că ești obosit când te îmbolnăvești, că ești furios după câteva luni, că nu mai poți atunci când deja nu mai poți.

 

Acesta este al treisprezecelea caiet de lucru din seria dedicată capcanelor mentale descrise de Jeffrey Young, al doilea din domeniul orientării spre ceilalți. „Capcana Sacrificiului” este despre schema Sacrificiu de sine: nevoile celorlalți sunt mai importante și mai urgente decât ale mele, iar dacă nu mă ocup de ele, sunt un om egoist.

 

Ce NU îți cere acest caiet

  • Nu îți cere să încetezi să ai grijă de oameni.

  • Nu îți cere să îți abandonezi copilul, părintele bolnav sau prietenul în criză.

  • Nu îți spune că generozitatea este o patologie.

 

Generozitatea nu este schema. Schema este imposibilitatea de a nu da, inclusiv atunci când nu mai ai de unde, inclusiv atunci când nu ți se cere, inclusiv atunci când dăunează.

 

Testul care face diferența: pot să nu dau, dacă aleg asta? Dacă răspunsul este da, ai o valoare. Dacă răspunsul este „nu aș putea, m-aș simți îngrozitor", ai o schemă.

 

Pentru cine este

  • Pentru cine se ocupă de nevoile celorlalți înainte de ale lui și se simte vinovat când face ceva doar pentru el

  • Pentru cine nu cere ajutor nici când are nevoie, și apoi constată, pe bună dreptate, că nimeni nu îl ajută

  • Pentru cine este epuizat mai tot timpul și a ajuns să creadă că asta este personalitatea lui

  • Pentru cine a avut grijă, în copilărie, de un părinte sau de frații mai mici

  • Pentru cine îngrijește acum un părinte bolnav, cu puțin sau niciun sprijin

  • Pentru cine lucrează în îngrijire: medici, asistenți, psihologi, profesori, asistenți sociali

  • Pentru cine, dimpotrivă, s-a retras complet și evită să afle problemele cuiva, pentru că știe ce urmează

  • Pentru persoanele cu trăsături sau diagnostic de tulburare de personalitate borderline, la care datul devine o asigurare împotriva abandonului

  • Pentru psihologi și psihoterapeuți care caută material structurat de lucru între ședințe, în limba română

 

Ce conține

  1. Distincția față de subjugare, cea mai importantă din caiet, pentru că schimbă complet metoda. În subjugare te supui unui om și rămâne resentiment. Aici te supui propriei empatii, se simte ca o alegere, uneori ca o virtute, și rămâne doar oboseală. A doua este mult mai greu de observat, pentru că nu doare în momentul în care se întâmplă.

  2. Testul emoției rămase, care separă în câteva secunde cele trei scheme ale domeniului, plus contopirea.

  3. Schema explicată prin trei metafore. Masca de oxigen: instrucțiunea din avion nu este o lecție de egoism, este fizică. Fântâna fără izvor, la care vine tot satul și pe care nimeni nu o alimentează, iar când seacă se simte vinovată. Și radarul de durere, extrem de sensibil, dar reglat într-o singură direcție.

  4. Ce se vede și ce nu se vede: un tabel care pune față în față cum te percep ceilalți și ce se întâmplă de fapt. „Nu are nevoie de nimic" versus „nu cere nimic", care nu este același lucru.

  5. Trei costuri de care nu se vorbește, inclusiv cel mai greu de acceptat: dacă rezolvi mereu în locul cuiva, acel cineva nu învață să rezolve. Un copil ajutat prea mult nu devine independent, iar un partener scutit de consecințe nu devine responsabil.

  6. Chestionar de autoevaluare, 10 itemi, plus balanța: ce ai dat și ce ai primit de la fiecare persoană apropiată în ultima lună, cu o coloană în care notezi dacă ai cerut vreodată ceva. La majoritatea oamenilor cu această schemă, acea coloană conține numai „nu", iar atunci dezechilibrul nu mai poate fi pus integral în seama celorlalți.

  7. Două povești clinice. Mihaela, fântâna, cu patru ani de „bine, mă descurc" și cu plânsul de douăzeci de minute în baie, cu robinetul deschis ca să nu audă nimeni. Și Sorin, care pare opusul ei și are aceeași schemă: a dat tot până la treizeci de ani, apoi a cedat, iar de atunci evită, pentru că nu cunoaște varianta din mijloc. Opusul sacrificiului de sine nu este răceala; cine nu dă nimic are aceeași problemă ca cine dă tot, îi lipsește reglajul.

  8. De unde vine schema, cu mecanismul central: parentificarea. Un copil care preia, parțial sau total, rolul adultului. Nu este o alegere; într-o casă instabilă, copilul face ce trebuie făcut, pentru că altfel nu se face. Trei exerciții, dintre care unul conține o întrebare care rămâne, la mulți oameni, fără răspuns.

  9. Bucla sacrificiului, în șase pași, cu partea ei nedreaptă: dacă nu ceri niciodată și nu primești niciodată, constatarea că nimeni nu îți dă nimic devine, cu timpul, adevărată. Pare o dovadă despre ceilalți. Este, în bună măsură, consecința faptului că nu le-ai lăsat loc.

  10. O secțiune întreagă despre epuizare și primire. Semnele că fântâna a secat, pe cinci zone, și semnul care precede prăbușirea: iritarea la cereri obișnuite. Nu este un defect de caracter, este un indicator de combustibil.

  11. De ce este atât de greu să primești: patru motive, și o scară de exersare în cinci trepte, de la acceptarea unui compliment până la a cere ceva de care chiar ai nevoie.

  12. Cei 10 pași ai schimbării și șase instrumente: fișa „a cui este problema", bugetul de energie, scara primirii, jurnalul schemei, cartonașul și lista de permisiuni.

  13. Plan de lucru pe opt săptămâni, cu criteriu de verificare pentru fiecare etapă.

 

O observație care ajută mai mult decât orice argument

Oamenii care țin la tine vor să poată da și ei ceva. Când refuzi sistematic, nu îi protejezi; îi ții într-o poziție de datornici permanenți, iar asta este inconfortabil. Mulți se îndepărtează exact din acest motiv, fără să îți spună: nu pentru că nu te iubesc, ci pentru că nu găsesc nicio modalitate de a-ți arăta asta.

 

A primi nu este o slăbiciune pe care ți-o permiți. Este, de cele mai multe ori, un cadou pe care îl faci celuilalt.

 

Ce își propune, concret

Obiectivul nu este să dai mai puțin. Este să dai din ce ai, nu din ce nu ai, și să poți primi.

 

Abilitatea pe care o antrenează, și care lipsește aproape întotdeauna, este să dai cu limită: „pot să te ajut o oră", „pot până joi", „pot cu asta, nu și cu restul". Limita se anunță dinainte, nu la final. Fără ea, singura alternativă rămâne retragerea totală.

 

Cum lucrezi cu el

O secțiune pe săptămână, răspunsurile scrise. Caietul produce, de obicei, două lucruri: vinovăție și o tristețe surprinzătoare, când observi cât ai dat fără să primești. Ambele sunt așteptate, iar caietul spune ce faci când apar.

 

Pașii 6 și 7, cei despre primire, sunt mai grei decât par și mai importanți decât orice limită pusă. Poți refuza perfect și tot să rămâi într-un dezechilibru, dacă nu primești niciodată nimic.

 

Format: PDF descărcabil, în limba română, cu spații de completare.

 

Cine l-a scris

Alexandra Dincă (Nae) este psiholog și psihoterapeut cognitiv-comportamental, fondatoarea Clinica Blue din București. Formarea ei acoperă terapia cognitiv-comportamentală, terapia schemelor și teoria atașamentului. Materialul este scris original în română, nu tradus.

Capcana Sacrificiului: workbook pentru schema Sacrificiu de sine

19,99 RON Preț normal
4,00 RONPreț redus
    bottom of page